Ionii noștri, fotonii lor: ediție aniversară Jean Valjean si Jean Claude Van Damme (studiu comparativ)
Jean Valjean, pușcăriaș și evadat de vreo două ori, semănând suspect de mult la CV cu Contele de Montele Cristo și, din timpurile mai apropiate de sfârșitul mayaș al lumii, cu Jean Reno din Leon; Cosette și micuța demoazela dornică de a deveni ucigaș profesionist zici că-s surorile Gabor, dată fiind propensiunea pentru babalâci. Supraviețuiește și îngroapă o mulțime de personaje pe parcursul a vreo trei volume, se dovedește că, de fapt, a făcut vreo 20 de ani de închisoare pentru furtul unei pâini (s-au mai lipit de el și niște argintărie sau moneda unui puști, pe astea, însă, Hugo le trece cu vederea în final). Comparativ Năstase chiar a ieșit binișor…
Jean Claude Van Damme, cum s-ar zice Ion, este un smardoi belgian, cunoscut pentru filmele de acțiune, dar, mai ales, pentru celebrul dans din „Kickboxer”, care a marcat o întreagă generație, prin unduirea în contra -sens și -timp a umerilor și a șoldurilor și prin bătaia nouăzecistă din palme. Începuturile au fost, ca pentru orice geniu, dificultoase; de la începutul anilor ’80 nu reținem decât imaginile tranziente ale Tipului din umbră în „Rue Barbare”, ale lui Gay (?!) Karate Man în „Monaco Forever” și ale Spectatorului în prima secvență de dans în „Breakin’”… Se remarcă precocitatea electivă pentru dans și arte marțiale, altfel spus – pentru ruptu’ armonios al fâșului; dar aceasta nu va fi dusă pe cele mai înalte culmi ale perfecțiunii decât odată cu întruchiparea tulburătoare a personajului Kurt Sloane în „Kickboxer” (1989). Spre deosebire de marele său rival (toată lumea-și amintește jocurile „Cine e mai tare? Schwarzenegger sau Van Damme?”), candidat la una-alta prin SUA cea ipocrită și cu obrazul repede împurpurat, Van Damme nu trebuie să se prefacă pater familias și are dreptul să-și manifeste abilitățile de seducător european: se căsătorește de cinci ori, divorțează de patru, ba chiar se pare că steroizii lui au fost de bună calitate, întrucât s-a și reprodus în repetate rânduri. Activitatea lui de bătăuș cu patent(ul) continuă, deși nu se mai uită nimeni la filme. Dacă în prima parte a carierei a fost șocant să-l vedem pe Van Damme în rol de răufăcător, acum trebuie să ne obișnuim să-l vedem pe Van Damme în rolul lui Van Damme prin variate seriale de televiziune, ceea ce ne amintește de dimensiunile autohtone ale unui alt bard ca bradul, pe care l-am pierdut în zilele din urmă, miros de bună mireasmă fie-i Domnului! …Dar să ne trăiești, Jean Claude Van Damme, Ionică, nene! (Odiseus Șperaclu)
mihaipopovici1975 